vineri, 13 aprilie 2018

Săptămâna luminată - Izvorul Tămăduirii

În calendarul creştin ortodox, în ziua de vineri din Săptămâna luminată, adică perioada cuprinsă între Duminica Învierii sau a Sfintelor Paşti şi Duminica Tomii sau prima după Înviere, figurează una din sărbătorile foarte scumpe pietăţii ortodoxe. Ea poartă numele de Izvorul tămăduirii şi este o sărbătoare cu „ţinere", adică având slujba săvârşită în biserică, o zi bisericească importantă în care se face slujbă şi mai ales Sfânta Liturghie, urmată de sfinţirea mică a apei. Sărbătoarea este închinată Maicii Domnului şi face parte din aşa - numitele sărbători mici, închinate Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu.

Conform practicii şi tradiţiei bisericeşti, dintre toţi sfinţii cinstiţi în ortodoxie, Maica Domnului are cele mai multe sărbători închinate ei. Dintre acestea, patru sunt socotite ,,mari" şi incluse adesea în manualele teologice, ca şi în iconografia de pe catapeteasmă, în rândul praznicelor împărăteşti. Aceste sărbători sunt: Naşterea Maicii Domnului (8 septembrie) numită şi Sfânta Maria mică, Intrarea în Biserică sau Ovidenia ori Vovidenia (21 noiembrie), Bunavestire sau Blagoveştenia (25 martie) şi Adormirea Maicii Domnului sau Uspenia (15 august). Alături de aceste sărbători mari, mai există şapte sărbători de mai mică importanţă închinate Maicii Domnului, care ne amintesc anumite momente din viaţa ei. Între acestea se numără şi Izvorul tămăduirii, care se bucură de mare cinstire, deoarece cade mereu Vineri în Săptămâna luminată sau pascală.

Sărbătoarea îşi trage denumirea de la o minune savârşită de Maica Domnului prin apa unui izvor cu putere tămăduitoare, descoperit de un creştin pios, pe nume Leon, prin mijlocirea Maicii Domnului. Ajungând apoi în funcţie importantă de stat al Imperiului de Răsărit (457-474), el a înălţat pe acel loc în anul 457 o biserică numită „Izvorul tămăduirii", închinată Maicii Domnului. Biserica a fost restaurată şi îngrijită de împăraţii Iustinian, Vasile Macedoneanul şi Leon Înţeleptul.

Biserica „Izvorul tămăduirii" a devenit apoi un centru de manifestare a puterii şi milostivirii Maicii Domnului faţă de cei în suferinţă. Alături de Mântuitorul, care se arată în această săptămână ca izvor al vieţii şi învierii noastre, Maica Domnului apare ca ocrotitoare a vieţii noastre şi „Izvor al tămăduirilor".

În această zi, după Sfânta Liturghie, în biserici, şi uneori la fântăni şi izvoare, se săvârşeşte slujba sfinţirii apei, după o rânduială specială. În unele părţi din ţară, preoţii merg şi stropesc casele credincioşilor cu această apă sfinţită, foarte căutată în viaţa lor.







luni, 9 aprilie 2018

ÎNVIEREA DOMNULUI

An de an, acest mare praznic al învierii Domnului nostru Iisus Hristos, reprezintă renaşterea omului şi a întregului univers. Întunericul este înlocuit de lumină, plânsul se schimbă în bucurie, iar credinţa slabă, acum se întăreşte văzând pe Domnul biruitor al mortii. Astăzi suntem chemaţi să ne împărtăşim din taina învierii. Hristos ne aduce la toţi lumina Sa dumnezeiască, dorind să ne îmbrace cu această lumină vesnică, care este har dumnezeiesc, ca si cu o haină. Această haină a învierii, în care S-a îmbrăcat Hristos, va fi îmbrăcămintea trupurilor celor drepţi, care vor sta de-a dreapta Mântuitorului, la Judecata universală. Este haina cu care ne aşteaptă Hristos să ne îmbrăcăm şi noi. Noi ne îmbrăcăm anticipat cu această haină a învierii la fiecare sărbătoare a Pastilor, când luăm lumină şi când mărturisim lnvierea lui Hristos, dar o pierdem apoi, căzând din nou în mrejele lumii şi ale păcatelor.De aceea trebuie să ne luptăm în fiecare an ca să nu mai pierdem această haină,să căutăm lumina, să fim fii ai luminii, să trăim pentru lumină şi pentru înviere. Sensul vietii noastre este învierea. Pentru că învierea aduce nestricăciune, aduce viată vesnică, aduce bucurie si fericire.



vineri, 6 aprilie 2018

Sfânta și Marea Vineri - Prohodul Domnului

În Biserica Ortodoxă, în Vinerea Mare din Săptămâna Patimilor, este rânduită Denia cunoscută sub numele de Prohodul Domnului. Aceasta cuprinde cântări care evocă deopotrivă durerea nespusă la vederea Fiului lui Dumnezeu pe cruce, cât şi nădejdea în biruinţa Învierii ce se întrezăreşte. Slujba se încheie cu procesiunea de înconjurare a bisericii, care simbolizează înmormântarea Domnului.