De Luni 14 martie 2016 se intră în Postul Paștelui

Scopul postului nu este de a ne spovedi, a ne împărtăşi, şi de a fi “în regulă” până la anul, ci este cu totul altul. Scopul postului este acela de a ne înnoi, a ne întări, pentru a fi mai puternici în credinţa noastră şi în faţa ispitelor.
Postul este o călătorie duhovnicească, iar destinaţia sa este Paştele.
Paştele este mult mai mult decât una dintre sărbători, mult mai mult decât o comemorare anuală a unui eveniment din trecut. De Paşte prăznuim învierea lui Hristos ca pe ceva ce s-a petrecut şi încă se mai petrece cu noi. Paştele este noua viaţă, viaţa veşnică, care cu două mii de ani în urmă a răsărit din mormânt şi  ne-a fost dăruită nouă, tuturor celor care credem în Hristos.
Dar iată, ni se confirmă zilnic că această credinţă o pierdem şi tot timpul risipim „viaţa cea nouă" pe care am primit-o ca pe un dar. Trăim ca şi cum Hristos n-ar fi înviat din morţi, ca şi cum acest unic eveniment nu ar avea nici un sens pentru noi. Pur şi simplu uităm – atât de ocupaţi, atât de adânciţi suntem în problemele noastre cotidiene - , şi pentru că uităm, cădem.
Tradiţiile liturgice ale Bisericii, toate perioadele, rânduielile şi slujbele sale, există, întâi de toate, cu scopul de a ne ajuta să recăpătăm vederea şi gustul acestei vieţi noi, a trăirii în Hristos, pe care noi atât de uşor o risipim; pentru a face pocăinţă şi a ne întoarce la ea.
Nu poţi ajunge la o viaţă nouă, fără luptă, fără suferinţă, fără jertfă. Aici intervine Postul. Postul este pregătirea noastră pentru efortul încet şi susţinut, pentru a realiza, la sfârşit, propria noastră „trecere” sau pascha (paşte) către viaţa cea nouă în Hristos.
Iată aşadar scopul cel mare al postului : izbăvirea de păcate şi o înnoire a vieţii.