Pentru părinţii responsabili din punct de vedere spiritual, datoria de a-i îndruma pe copii pentru a se spovedi este, de fapt, continuarea dorinţei lor de a se ocupa de ei sub aspectul vieţii duhovniceşti, adăugând la Taina Împărtăşaniei şi pe cea a Spovedaniei sau mai degrabă aducând ceva nou în viaţa copiilor, pentru a continua într-o formă întregită sfinţirea lor.
Copiii care l-au văzut, auzit şi cunoscut pe preotul parohiei prin împărtăşirea regulată de până la 7 ani vor accepta cu uşurinţă ca, după această vârstă, mai întâi să se spovedească.
Dar şi pentru copiii care-l cunosc mai puţin pe preot, acesta prin tact pastoral, va reuşi să fie cunoscut, să se apropie şi să-i apropie pe copii de el, afirmându-şi calităţile sale de vindecător de suflete, povăţuitor şi părinte.
Apropierea preotului de copiii până la 7 ani, cu diferite ocazii, fie în casele lor-urmare vizitelor pastorale, fie în grădiniţe sau alte locaţii şi întreţinerea acestei apropieri prin oferirea de dulciuri şi aprecieri verbale se va putea continua cu uşurinţă şi după 7 ani, când copilul va fi faţă în faţă cu preotul, fără părinţii lui, la Taina Spovedaniei.
Prin această Taină, întâlnirea copilului cu preotul este directă şi ea cere, din partea slujitorului, delicateţe, pricepere, răbdare şi perseverenţă. Când vorbim de apropierea preotului de copii nu putem neglija anumite aspecte de ordin social, care privesc pe copiii din familiile încercate de diferite probleme, cum ar fi: violenţa domestică, sărăcia, consumul de alcool, lipsa locurilor de muncă sau fenomenul migraţiei.
Copilul, la rândul său, trebuie să aibă încredere în preot, să-l considere ca pe o persoană apropiată, ca un părinte iubitor, căruia îi înfăţişează greşelile pentru a primi vindecarea sufletească şi a se apropia de Dumnezeu.
Pentru copiii ai căror părinţi lucrează în străinătate, pe lângă bunici, mătuşi sau alte rude binevoitoare, preotul poate fi persoana care aduce copilului mângâiere, încurajare, speranţă şi încredere.
Apropierea preotului de copii este mai mult decât necesară. Ea are ca argument faptele pe care Iisus le-a arătat când ,,I s-au adus copiii, ca să-şi pună mâinile peste ei şi să Se roage; dar ucenicii îi certau” (Mt. 19, 13). Atunci El a adresat un îndemn ucenicilor şi, implicit, nouă tuturor: ,,Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este Împărăţia cerurilor” (Mt. 19, 14)...