Schimbarea la Fată este o descoperire deplina şi anticipată în acelaşi timp a dumnezeirii Sale în umanitatea Sa îndumnezeită. Hristos devine ca Om în trupul Lui, organ purtător de Lumină dumnezeiască, arătându-ne la Schimbarea la Față atât taina dumnezeirii, cât şi taina umanităţii Sale...
Deşi s-a petrecut pentru scurt timp, actul în sine vizează tot neamul omenesc pe care în chip tainic (obiectiv) Hristos îl metamorfozează/indumnezeieşte în umanitatea Sa...
Pe acest temei al lucrării îndumnezeitoare în firea Sa umană, se realizează şi îndumnezeirea noastră în Lumină. Ea a fost realizată şi împlinită întru început de Hristos însuşi în cei trei ucenici ai săi prezenţi la momentul Schimbării la Faţă pe muntele Taborului. Acestora le-a fost dat să vadă cu ochii transfiguraţi Lumina de viaţă datatoare a dumnezeirii lui Hristos. Petru, simţind că a intrat în veşnicia fericirii şi luminii Împărăţiei lui Dumnezeu, a exclamat: „bine este nouă să fim aici”(Luca9,23)...
La Schimbarea la Faţă, prin Sfântul Duh, Care i-a adumbrit în chipul norului, Cuvântul avea să se schimbe la față şi în Apostoli. Aceasta a făcut ca natura lor să se transfigureze astfel încât să poată vedea în Lumină pe Hristos, Lumină care în Duhul Sfânt şi în Hristos sălăşluind tainic în ei, le era proprie. Ucenicii nu ar fi putut vedea Lumina, daca ei nu primeau în Duhul Sfânt şi prin Hristos, Lumina dumnezeirii Sale...
Deducem ca, sensul şi menirea noastră se realizează în Duhul Sfânt prin întruparea tainică (mistică) a lui Hristos în noi, întrupare care înseamnă în acelaşi timp şi schimbare la față a Cuvântului-Hristos în noi. Astfel, Slava şi Lumina veşnică a dumnezeirii şi umanităţii lui Hristos de la Schimbarea la Faţă, ajung sa fie însuşiri concrete şi ale existenţei noastre la nivel personal...
(Pr. Dragoș Bălan, HAr și libertate în mântuirea omului, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2012, pag. 171 - 174)
